Biserica Sfantul Gheorghe Bacau

Odata cu înfiinţarea fabricii de hârtie “Letea” mulţi dintre angajaţii societăţii, veniţi din satele vecine şi din alte părţi ale ţării, s-au gospodărit aici, nu departe de locul de muncă, şi aşa, încetul cu încetul, s-a format satul Letea Nouă şi apoi comuna Letea Nouă, numită astfel spre deosebire de comuna Letea Veche, situată pe malul stâng al Bistriţei.

Odată cu înmulţirea locuitorilor, în anul 1911, s-a înfiinţat parohia Letea Nouă, cu satele Letea, Cremenea şi Izvoarele. Primul preot slujitor a fost numit preotul Gheorghe Bujor. Serviciile religioase se oficiau în biserica din cimitirul oraşului Bacău “Sfînta Treime”.

Înmulţirea treptată a credincioşilor şi apariţia a noi cartiere a necesitat construcţia unei biserici, conform cu cerinţele enoriaşilor.

În anul 1934, odată cu numirea unui nou paroh, în persoana Pr. Gheorghe Berilă, începe construcţia bisericii parohiale cu hramul “Sfîntul Gheorghe”. Noua construcţie a fost amplasată pe terenul dat de comună în schimul unui alt teren, care fusese rezervat de la împroprietărire pentru biserică. Biserica cu hramul “Sfântul Gheorghe” este situată în partea de sud a oraşului, pe strada Mărăşeşti, nr. 100 avînd în preajmă Universitatea, Cimitirul Central, şi Spitalul Judeţean, Poliţia Judeţeană etc, deservind credincioşi ce aparţin cartierului Cornişa Bistriţa.

La 15 august 1934 s-a pus piatra de temelie şi s-a sfinţit locul viitoarei biserici. Construcţia s-a făcut după planul Sfîntului Sinod tip, nr. 1 cu trei turle, plan întocmit de arhitectul Ghica Budeşti. Biserica este în formă de cruce, are o lungime de 32 m şi o înălţime de 33 m (turla mare). Este construită pe temelie de beton armat, pereţii de cărămidă, iar acoperişul este din tablă zincată. Stilul bisericii este cel brâncovenesc.

Pictura murală a fost executată de către pictorul Constantin Vasilescu din Bucureşti, în ulei, stilul neobizantin cu o bogată ornamentaţie cu un colorit plăcut şi liniştitor. Pictorul şi-a pus tot talentul lui, realizând o lucrare frumoasă şi artistică. A lucrat doi ani de zile fără întrerupere 1936-1938. Catapeteasma a fost executată de sculptorul Grigore Dumitrescu din Bucureşti, în lemn de stejar, în stilul vechilor sculpturi moldoveneşti, tot între anii 1936-1938. Clopotul cel mare a bisericii cântăreşte 1100 kg şi a fost turnat în fabrica “Oituz” din Bucureşti, el fiind donaţia exclusivă a muncitorilor din fabrica de hîrtie “Letea”.

Lucrările de construcţie a noului lăcaş s-au încheiat în toamna anului 1939, slujba de sfinţire a fost oficiată în ziua de 12 noiembrie 1939 de către vrednicul de pomenire Episcop Lucian al Romanului, însoţit de un mare sobor de preoţi şi mulţime de credincioşi.

Cutremurul de la 4 martie 1977 a afectat grav biserica, turlele au fost fisurate, pereţii crăpaţi, iar pictura murală distrustră în proporţie de 10 la sută. În anii 1977 – 1980, s-au efectuat lucrările de restaurare, consolidîndu-se pereţii bisericii şi cele trei turle.

În perioada 2000-2007, s-au executat lucrări massive de reparaţie a sfântului lăcaş, pictura murală a fost curăţată, retuşată şi vernisată de către pictorul Mihai Chiuaru din Bacău, învelitoarea schimbându-se în totalitate. În preajma bisericii s-a construit o frumoasă capelă mortuară.

În prezent biserica se află în stare foarte bună , are în dotare toate cele necesare exercitării cultului. Pe lângă biserică funcţionează un aşezământ filantropic cantina “Samarineanul Milostiv”, unde se acordă zilnic masa de prânz pentru 15 copii proveniţi din familiile sărace.