Manastirea Sfintul Cuvios Antipa de la Calapodesti

Este situata la 68 kilometri sud-est de Bacau, in satul Calapodesti din comuna Dealul Morii, pe soseaua Bacau-Secuieni-Izvorul Berheciului -Dealul Morii-Frumuselu. Din satul Banea, inainte de Dealul Morii, se poate folosi o potecacare urca dealul, poteca ce porneste de la 150 m de statia de autobuz. Fata de Adjud, manastirea se afla la 37 kilometri nord-est.

Scurt istoric

Sfîntul Antipa de la Calapodeşti este singurul călugar atonit român trecut în rîndul sfinţilor şi numărat printre cei din urmă cuvioşi părinţi ai Athonului. Sfîntul Antipa de la Calapodeşti s-a născut în anul 1816, în satul Calapodeşti, din judeţul Bacău, în familia unui preot. La botez a primit numele de Alexandru-Luchian. La vîrsta de 20 de ani a intrat ca frate în obştea mănăstirii Căldăruşani. Aici va rămîne timp de 2 ani, după care va pleca la Sfântul Munte, dornic de desăvîrşire. În Athos s-a oprit la Schitul Lacu, unde a fost tuns călugăr. Acest schit era renumit pentru asprimea vieţii pe care o duceau monahii. După 15 ani de de viaţă ascetică, Antipa s-a mutat la mănăstirea Esfigmen, una dintre cele mai vechi mănăstiri ale Sfîntului Munte, unde a stat timp de patru ani, perioadă în care el va primi marele şi îngerescul chip, sub numele de Antim. După aproape două decenii de la sosirea sa în Athos, Antim ajunsese cunoscut ca un părinte îmbunătăţit, mare sihastru şi iubitor al Rugăciunii lui Iisus. Nedorind însă slava şi lauda oamenilor, în 1860, luînd binecuvântare, a părăsit Athosul şi s-a reîntors în Moldova, vieţuind în mănăstirile din preajma Iaşului. Aici însă nu a rămas multă vreme, datorită tulburărilor provocate de mulţimile de credincioşi care auziseră despre el ş veneau la el, cerînd ajutor şi sfat. A plecat spre ţinuturile Rusiei, a poposit la Lavra Pecerska, ce era pentru credincioşii ruşi un nou Ierusalim. De aici a mers în nord, iar în anul 1865 a poposit la mănăstirea Valaam, unde s-a şi stabilit. Aici a petrecut timp de 17 ani, perioadă în care s-a învrednicit şi de harul preoţiei, datorită şi multelor sale calităţi duhovniceşti. Numele şi faptele sale minunate s-au răspîndit cu repeziciune în nordul Rusiei. Cuviosul Antipa s-a învrednicit şi de daruri minunate, precum cele ale profeţiei şi vederii cu duhul. Dupa o îndelungată viaţă petrecută în nevoinţe călugăreşti, cuviosul Antipa şi-a dat viaţa în mîinile Domnului, în ziua de 10 ianuarie 1882, la vîrsta de 66 de ani, şi a fost înmormîntat în gropniţa mănăstirii. Datorita faimei sfinţeniei, de care Cuviosul se bucura încă din viaţă, un ucenic al său, ieromonahul Pimen a scris în anul 1883 "Viaţa Cuviosului Antim". În anul 1906, călugării de la Sfîntul Munte, care-l cunoscuseră pe Cuvios, l-au trecut pe acesta în rîndurile sfinţilor, în cărţile lor de cult. Acest fapt are pentru noi o semnificaţie deosebită, deoarece el este singurul călugăr atonit român, care a fost trecut în rîndul sfinţilor printr-o canonizare spontană, venită îndată după trecerea sa la cele veşnice, ceea ce constituie şi un temei pentru recunoaşterea sfinţeniei sale de către biserica strămoşească. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodeşti în anul 1992, iar slujba sa a fost întocmită anul trecut de către Prea Sfinţitul Ioachim Băcăuanul, actualul arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului.

Biserica a fost ctitorita de preotul Ioan Mihalache in 1889 si renovata intre 1993-1995. Pictura este realizata intre 1994-1995.