<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"><channel><title>Protopopiatul Bacau Sud</title><description>Protopopiatul Bacau Sud</description><link>http://pbs.bacaul.ro/</link><copyright>Copyright Protopopiatul Bacau Sud</copyright><generator>sNews</generator><item><title>Biserica Sfantul Gheorghe Bacau</title><description>Odata cu înfiinţarea fabricii de hârtie “Letea” mulţi dintre angajaţii societăţii, veniţi din satele vecine şi din alte părţi ale ţării, s-au gospodărit aici, nu departe de locul de muncă, şi aşa, încetul cu încetul, s-a format satul Letea Nouă şi apoi comuna Letea Nouă, numită astfel spre deosebire de comuna Letea Veche, situată pe malul stâng al Bistriţei.


Odată cu înmulţirea locuitorilor, în anul 1911, s-a înfiinţat parohia Letea Nouă, cu satele Letea, Cremenea şi Izvoarele.
Primul preot slujitor a fost numit preotul Gheorghe Bujor. Serviciile religioase se oficiau în biserica din cimitirul oraşului Bacău “Sfînta Treime”. 

Înmulţirea treptată a credincioşilor şi apariţia a noi cartiere a necesitat construcţia unei biserici, conform cu cerinţele enoriaşilor.

În anul 1934, odată cu numirea unui nou paroh, în persoana Pr. Gheorghe Berilă, începe construcţia bisericii parohiale cu hramul “Sfîntul Gheorghe”. Noua construcţie a fost amplasată pe terenul dat de comună în schimul unui alt teren, care fusese rezervat de la împroprietărire pentru biserică.
Biserica cu hramul “Sfântul Gheorghe” este situată în partea de sud a oraşului, pe strada Mărăşeşti, nr. 100 avînd în preajmă Universitatea, Cimitirul Central, şi Spitalul Judeţean, Poliţia Judeţeană etc, deservind credincioşi ce aparţin cartierului Cornişa Bistriţa.

La 15 august 1934 s-a pus piatra de temelie şi s-a sfinţit locul viitoarei biserici.

Construcţia s-a făcut după planul Sfîntului Sinod tip, nr. 1 cu trei turle, plan întocmit de arhitectul Ghica Budeşti. Biserica este în formă de cruce, are o lungime de 32 m şi o înălţime de 33 m (turla mare). Este construită pe temelie de beton armat, pereţii de cărămidă, iar acoperişul este din tablă zincată. Stilul bisericii este cel brâncovenesc. 

Pictura murală a fost executată de către pictorul Constantin Vasilescu din Bucureşti, în ulei, stilul neobizantin cu o bogată ornamentaţie cu un colorit plăcut şi liniştitor. Pictorul şi-a pus tot talentul lui, realizând o lucrare frumoasă şi artistică. A lucrat doi ani de zile fără întrerupere 1936-1938. Catapeteasma a fost executată de sculptorul Grigore Dumitrescu din Bucureşti, în lemn de stejar, în stilul vechilor sculpturi moldoveneşti, tot între anii 1936-1938. Clopotul cel mare a bisericii cântăreşte 1100 kg şi a fost turnat în fabrica “Oituz” din Bucureşti, el fiind donaţia exclusivă a muncitorilor din fabrica de hîrtie “Letea”.

Lucrările de construcţie a noului lăcaş s-au încheiat în toamna anului 1939, slujba de sfinţire a fost oficiată în ziua de 12 noiembrie 1939 de către vrednicul de pomenire Episcop Lucian al Romanului, însoţit de un mare sobor de preoţi şi mulţime de credincioşi.

Cutremurul de la 4 martie 1977 a afectat grav biserica, turlele au fost fisurate, pereţii crăpaţi, iar pictura murală distrustră în proporţie de 10 la sută.
În anii 1977 – 1980, s-au efectuat lucrările de restaurare, consolidîndu-se pereţii bisericii şi cele trei turle.

În perioada 2000-2007, s-au executat lucrări massive de reparaţie a sfântului lăcaş, pictura murală a fost curăţată, retuşată şi vernisată de către pictorul Mihai Chiuaru din Bacău, învelitoarea schimbându-se în totalitate. În preajma bisericii s-a construit o frumoasă capelă mortuară.

În prezent biserica se află în stare foarte bună , are în dotare toate cele necesare exercitării cultului.
Pe lângă biserică funcţionează un aşezământ filantropic cantina “Samarineanul Milostiv”, unde se acordă zilnic masa de prânz pentru 15 copii proveniţi din familiile sărace.</description><pubDate>Fri, 05 Jun 2009 21:05:00 +0000</pubDate><link>http://pbs.bacaul.ro/biserici/biserica-sfantul-gheorghe-bacau/</link><guid>http://pbs.bacaul.ro/biserici/biserica-sfantul-gheorghe-bacau/</guid></item><item><title>Manastirea Rachitoasa</title><description>La sfîrşitul veacului al XVII-lea marele clucer Ianaki a făcut la Răchitoasa o bisericuţă mică durată de lemn de stejar, care se găsea lîngă Mănăstirea Răchitoasa de astăzi.



Pe locul unde se afla altarul acesteia s-a ridicat o cruce. Ea a servit drept biserică a cimitirului sătesc. Mai apoi, în anul 1697, marele spătar Ilie Ianaki, şi cu soţia sa Theofana, fiica voevodului Mihai Racoviţă, au zidit actuala mănăstire.

Blesteme şi afurisenie pentru cei care distrug mănăstirea.
Istoria acestei mănăstiri, ultima din România care şi-a recăpătat statutul pierdut în urmă cu 140 de ani, se întinde pe durata a patru secole. În testamentul său, scris în româneşte în anul 1704, spătarul Ilie Ianaki scria următoarele: "cine s-ar amesteca a strica a noastră tocmeală şi aşezare ce am făcut, să fie triclet şi proclet afurisit" adică, ne lămureşte el mai departe, "să fie blestemat de Domnul Dumnezeu şi de toţi sfinţii. Amin". Incapabil să administreze mănăstirea, fiul său, Gavriil, a închinat-o, în anul 1729, mănăstirii greceşti Vatopedu de la Muntele Athos. 

Din nefericire, biserica mănăstirii Răchitoasa a fost dărîmată de cutremurul din 31 mai 1739. A fost renovată, ultima oară, la sfîrşitul secolului XIX. 

Aşa după cum informează  Melchisedec Ştefănescu, episcop al Romanului, în anul 1882, "mănăstirea aceasta este acum prefăcută în penitenciar pentru oameni fără căpătîi şi vicioşi. Biserica e în bună stare, dar încăperile mănăstirii, unde locuiesc deţinuţii, precum şi personalul administrativ al penitenciarului, sunt vechi, negrijite şi umede şi reclamă urgente îmbunătăţiri pentru ca penitenciarul să nu devină lăcaş de condamnaţi la moarte". 

Ce s-a întîmplat? Mănăstirea de la Răchitoasa, una din cele mai mari mănăstiri din Moldova, la vremea ei, a fost secularizată sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza şi transformată în "penitenciar pentru oameni fără căpătîi şi vicioşi". Cu alte cuvinte, a devenit "leprozerie", după cum ne-a informat părintele Eftimie. Ultimul stareţ grec, auzind de legile lui Cuza, a încărcat argintăria şi alte obiecte de valoare ale mănăstirii şi a încercat să le transporte peste Dunăre. A fost însă oprit de guvern, iar obiectele redate mănăstirii. Ce s-a întîmplat cu ele, nu mai ştie nimeni acum. 

Cert este că, după aproape 150 de ani, lăcaşul de cult de la Răchitoasa şi-a recăpătat statutul pierdut. Şi vrea să o ia de la capăt.
</description><pubDate>Tue, 11 Sep 2007 08:54:00 +0000</pubDate><link>http://pbs.bacaul.ro/manastiri/manastirea-rachitoasa/</link><guid>http://pbs.bacaul.ro/manastiri/manastirea-rachitoasa/</guid></item><item><title>Biserica Buna Vestire Bacau</title><description>Biserica Buna Vestire a fost zidită iniţial de spătăreasa Soltana Sandu Sturza în anul 1820. 
Lăcaşul care a existat pînă de curînd a fost construit în 1879 în locul altuia vechi, care era mic, în forma unei case, cu pereţii de cărămidă, plafonul de lemn şi acoperit cu şindrilă, iar deasupra, în partea dinspre apus, avea un turn de lemn, unde erau aşezate clopotele. Construcţia s-a terminat în 1882, cînd a fost sfinţită.



Actualmente, biserica este renovată şi repictată, avînd numeroase îmbunătăţiri şi adaptări la condiţiile din ziua de azi. Lîngă ea o casă de prăznuire şi o clopotniţă, din ajutorul credincioşilor, singurul sprijin financiar din partea autorităţilor fiind 40 de milioane de lei din partea Primăriei Bacău.

Tot din studiile apărute înainte de 1948, biserica din strada Florilor, avea drept de proprietate asupra a două imobile din strada Vasile Alecsandri, şi un rînd de case amplasate tot pe strada Florilor. 

Din nefericire, cu excepţia monografiilor despre Bacău, şi a uneia închinată bisericii, toate apărute înainte de instaurarea regimului comunist, nu mai există nici un document prin care acest locaş de cult ortodox să poate primi înapoi ceea ce deţinea înainte de 1948. 

In momentul acesta, aici slujesc preotii Moise Valeriu, paroh, si preotul Popica Ioan.</description><pubDate>Sun, 09 Sep 2007 15:26:00 +0000</pubDate><link>http://pbs.bacaul.ro/biserici/biserica-buna-vestire-bacau/</link><guid>http://pbs.bacaul.ro/biserici/biserica-buna-vestire-bacau/</guid></item><item><title>Biserica din Radoaia</title><description>In toamna anului 2000, prin stăruinţa enoriaşilor din satul Rădoaia şi mai ales a gospodarului Hreşcu Gheorghe şi împreună cu Pr. paroh Croitoru Alexandru, s-au făcut demersurile pentru cumpărarea terenului pe care se va construi viitorul sfânt locaş cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”.

La data de 1 aprilie 2002 s-a aprobat înfiinţarea Parohiei Rădoaia, prin renunţarea titulaturii de filie a Parohiei Drăguşani de care aparţinea până atunci.
 
Începând din vara anului 2003 s-au început lucrările de turnare a fundaţiei Bisericii de către credincioşii din Rădoaia, dar au stagnat în toamna aceluiaşi an datorită lipsei fondurilor.

Din luna august 2003 lucrările de construire a Bisericii au continuat sub îndrumarea Pr. Abageru Constantin suplinitorul acestei parohii şi au ajuns la stadiul de ridicare a zidurilor şi turlei.  

Începând din iulie 2004 Prea sfinţitul Episcop Eftimie al Romanului a aprobat hirotonia Pr. Abageru Vasile pentru Parohia Rădoaia. Astfel, noul preot paroh, împreună cu membrii consiliului parohial şi cântăreţul Arvinte Ştefan, a continuat lucrările de construcţie ale bisericii din Rădoaia, având ajutor financiar şi din partea Parohiei Parava. 

Cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi cu ajutorul Sfintei Fecioare Maria s-a ajuns ca în iarna anului 2004 biserica să fie acoperită şi tencuită în interior.



În primăvara anului 2005 biserica era deja tencuită şi în exterior şi urma a fi făcută faţada. Au urmat executarea Sfintei Mese şi aşezarea catapetesmei sculptate la Suceava,  în septembrie 2005, şi pregătirea pereţilor pentru pictură. 

În martie 2006 s-au aşezat icoanele pe catapeteasmă şi s-a zidit  proscomidiarul de către cântăreţul  Arvinte Ştefan. 

Pe 29 mai 2006 au început lucrările de pictură a Bisericii  de către pictorul bisericesc Roşcan Aurel şi s-au finalizat în luna august a aceluiaşi an.

În luna septembrie 2006 s-au aşezat policandrele  din Sfântul Altar  şi s-au  făcut pregătirile pentru sfinţirea bisericii.

În luna octombrie a acestui an s-a aşezat în turla bisericii clopotul donat de Primăria Parava. 
În anul 2007 biserica „Naşterea Maicii Domnului” face demersuri pentru a împrejmui curtea şi cimitirul parohial cu gard, a cumpăra teren pentru casa parohială si un nou cimitir, a dota biserica cu strane şi încălzire centralizată precum şi pentru dotarea turlei cu un clopot necesar. </description><pubDate>Mon, 27 Aug 2007 14:48:32 +0000</pubDate><link>http://pbs.bacaul.ro/biserici/biserica-din-radoaia/</link><guid>http://pbs.bacaul.ro/biserici/biserica-din-radoaia/</guid></item><item><title>Biserica Sfanta Parascheva din Marvila</title><description>Cînd hoţii au vrut să-l jefuiască de banii primiţi de la stareţul Schitului Pogleţ, părintele Zaharia Albu a avut înţelepciunea să-i ascundă în coama deasă a calului. Şi aşa, cu gîndul cel bun de la Dumnezeu, preotul a avut cu ce să pună piatra de temelie a bisericii din satul Marvila. Altfel, cine ştie cînd ar mai fi putut oamenii locului să aibă un lăcaş de rugăciune?! Poate doar acum, după 1990.
Pentru cine nu a auzit, Marvila este situat la o distanţă de 27 kilometri de Adjud şi la 7 kilometri spre vest de Corbasca. Aşezat pe colina unui deal la o distanţă de 500 metri în stînga Siretului, este un sat izolat şi cu drumuri de acces greu de străbătut. Vechimea acestui sat necunoscută oficial se pierde în negura vremilor. Căci nu putea fi ales un loc mai impropriu de locuit pentru vechii clăcaşi ce robeau pe moşiile unor boieri. Din tradiţia locală se presupune că primii locuitori ai acestei aşezări, care la început au locuit mai la sud de actuala aşezare cu numele astăzi păstrat de Marvila veche, au fost din Vrancea, strămutaţi cu timpul de urgia turcilor în actuala Marvilă, ce se găsea în inima pădurii. Oamenii, în schimbul a cîte două drumuri de chirie făcute la Galaţi pentru boierul de atunci, precum şi pentru zilele de clacă la care erau obligaţi, căpătau dreptul de a paşte liber vitele în pădure şi de a lua lemne pentru foc şi construcţii.
Numele satului se presupune a se trage din numele primei femei ce se va fi numit Marghita, prin transformări lingvistice Marghila, cum se şi numea de altfel satul în vechime, iar de aici Mărvila. Fiind o aşezare veche şi pe un teren impropriu, nu se putea vorbi de drumuri drepte şi de sistematizare. Nici acum nu se poate spune că lucrurile sînt mai bune.
Vechiul port românesc se aseamănă cu cel din Vrancea, îl mai păstrează ca amintire doar bătrînii, iar ca obiceiuri folclorice se menţin numai cele legate de nunţi şi de anul nou.
Aşa cum s-a păstrat din bătrîni, biserica a fost construită de enoriaşii parohiei în timpul parohului Zaharia Albu, originar din acest sat, cu banii daţi de preotul Filaret, stareţul schitului Pogleţ. Bătrînii spun că acest stareţ ar fi dat preotului Zaharia galbeni de aur, pe care i-a schimbat la Bîrlad, de unde întorcîndu-se, i-au ieşit hoţii înainte, cu gînd de pradă, dar datorită isteţimii acestui preot, care a ascuns banii în coama calului, nu au putut fi descoperiţi de hoţi.
Prima biserica al cărei arhitect şi meşter este necunoscut, era în formă de corabie cu o singură turlă, din cărămidă pe temelie de beton şi acoperită cu tablă albă. Nu are stil caracteristic şi poate fi catalogată în stil moldovenesc. ~n interior nu este pictată, ci spoită cu var.
Vechea catapeteasmă a fost pictată în ulei pe pînză de in, şi în 1965 a fost înlocuită cu alta din lemn de tei şi pictată în ulei, care a fost adusă de la Parohia Angheleşti, ce la rîndul ei o primise donaţie de la fostul schit Oancea. ~n urma avariilor suferite la cutremurul din 1940, biserica a suferit unele reparaţii şi i s-au adăugat suporţi de susţinere aceasta în timpul păstoriei preotului Rugină.
I s-au mai făugt de asemenea unele renovări în 1966 sub păstoria preotului Vasile Răspopa, constînd din turnări de ciment în bordura exterioară şi în interior , ferestre noi.
Ca obiecte ce se impun doar prin valoarea vechimei, pot fi menţionate vechea catapeteasmă din pînză pictată în ulei în anul 1860 de către un pictor necunoscut, avînd 34 icoane, precum şi alte patru icoane de lemn (Mîntuitorul Iisus Hristos, Cuvioasa Parascheva. Maica Domnului, Sfîntul Nicolae) cu aceeaşi vechime. Curgerea timpului şi intemperiile naturii şi-au pus amprenta asupra bisericii. Dacă în perioada comunistă nu se puteau face multe lucruri, după 1990, credincioşii din Marvila şi preotul satului s-au apucat de treabă. Să lase ceva în urmă, ca şi înaintaşii lor. “Ne-am apucat de construcţia unei noi biserici în anul 1996. Am avut parte de ajutorul material şi financiar al oamenilor din sat şi al Primăriei. S-au investit peste 4 miliarde de lei. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sperăm ca anul viitor toată lucrarea să fie gata”, a afirmat preotul Albu Simion, parohul de la Marvila.    
    
 Vremea in Bacau</description><pubDate>Tue, 07 Aug 2007 13:24:00 +0000</pubDate><link>http://pbs.bacaul.ro/biserici/biserica-sfanta-parascheva-din-marvila/</link><guid>http://pbs.bacaul.ro/biserici/biserica-sfanta-parascheva-din-marvila/</guid></item></channel></rss>
